Sensul Libertății

Dreptul și l-au câștigat, Să urle la Lună, Într-un timp îndepărtat, Ce-a legendă sună. Erau liberi. Haita lor Nu știa ce-I zgarda Și nici focul sângeriu, Nu-nroșise barda. Erau granițe de stânci, Sau de râuri repezi, Nu, croite-n fiare, cuști Și nu zid cu lespezi. Nu se furișau tiptil, Ca un oameni-n fapte. Viață luau pentru-a trăi; Nu cărau în spate. Nu erau ”umani” ca ei; Doar făpturi corecte, Cu Natura înfrățiți, Ca rude directe. Sensul Libertăți noastre E-ngrădit de ”norme” Și, prea mult ”manipulat”, Are multe ”forme”.