George RogozPoezie și proză

Jalea ultimului vânt

Viu

Niciodată drumul Nu-și oprește zborul. La capăt începe Altul, Viitorul. Faci un pas, Trecutul E în urma ta. De privești la urmă E Prezentul, da. De întinzi piciorul, Calci pe Viitor. Suferă Prezentul; Timpu-i răbdător. ”Ce-va-fi” te-atrage, Fără-a ști de ce; E Necunoscutul, E ceva ce e. Drumul te-nfioară, Deși-i calea ta. Te incită Clipa Care va urma. Îndoieli, decizii, Și regrete vii. Nesârșitu-i amplu, Dar tot vrei, să știi. La fel ca și Tine, Vreau și eu să fiu. Poate voi ajunge Să le văd… nu viu.