Vulpița

O Vulpiță, roșcovană, Și la fire și la păr, Cu o pasiune-n flăcări, Vizita ales sobor. Se-ntindea cu orișicine, La o vorbă și-n ceva De mâncare, căci, vezi bine, Tot umbla pe undeva. Hărnicuță și tăcută, Zglobie și-n ritm sprințar, Făcea treaba cum se cade Și în casă și în car. Mulțumiți de ea, Vulpoii O recomandau la urși, Care-o împingeau din spate Pe după închise uși. Și așa, pe ne gândite, A ajuns sus, la Aleși, Unde s-a întins la toate, Căci erau, la pungă, ”deși”. Fire bună, răbdătoare, Fără sclifose la bot, S-anfruptat cum se cuvine… Punea gura chiar pe tot.