bătrâne marinar

-melodie-

Eu nu primesc corola Luminilor din Cer, Și nici vecia clipei, Din lumile ce pier. Deschide-mi Tată poarta Din Viață, către Moarte, Ca unui fiu, ce știe, Că a greșit în fapte! Îmi iară mie Doamne, Greșeala și păcatul, Și nu lăsa, mânia, Să ”piardă” vinovatul! Prin lacrimile mele, Fă vad către uitare, Și lasă-o Cale mică, Pe munte, pe-o cărare! Prin văi, sau prin genune, Ea pasul să îmi poarte, Spre adevăruri triste, De viață prinsă- moarte! Lumina să-și strecoare În suflet raza fină, Iertând puțin, din faptă, Și-un sentiment de vină! Durerea ispășirii, Din trupul măcinat, Să-și afle-n ea odihna, Și-n cugetu-mpăcat! Tăcerea-nfiorată De gânduri istovite, Să părăsească casa Femeii mult iubite! Din lumea Ta divină, Coboară și ”lovește”, Și judecă tâlharul, Ce încă mai iubește! Durerea și plăcerea Tu simte-le de-odată, Și vezi și de blândețea Bătută-n uri, de soartă! Pe cei ”curați”, îi cruță, Și-i ”spală” pe ceilalți, Pe care, pasiunea, I-a dus printre ”pătați”! Când vina e a firii, Ce neagă conștiința, De ne-ai făcut asemeni, Redă-ne-n Cer speranța!