Ce măgar... i.a. rău

Un Măgar, cu multă stare De neliniște, firește, Plin de pofte, de mâncare, Jinduia, s-ajungă, ”Pește”. Se gândea, pe îndelete, La o viață de ”plesir”, De rechin, nu de oblete, Agățat de-al vieții fir. Se ”vedea” bătând din aripi, (Aripioare, dacă zici) ”Promovând” mici ”gâsc-văcuțe”, La prețuri nu tocmai mici. Nu dorea averi cu carul; Ajungea și un samar, Plus un cont, cu-n card mic, care, Să-i încapă-n buzunar. Ce-a făcut, e de poveste… Vacile n-au pregetat; Gâsculițele, firește, Mai în față s-au băgat. Totu-a ”mers” chiar ”ca pe roate”; Țara-i plină de minuni. ”Cotiza” și la ”mărgele”, La Curcanii ”scumpi”, da buni.