Cinstitul sfat

-”Stârpește”-ți speranța Și fii indolent! Îmi zicea un ”Mare”, ”Ales”, pe ”talent”. -Vei trăi în pace Și în fericire, Mulțumit cu totul, Chiar de-i amăgire! Indolența crasă, Fără remușcări, Te transformă-n leneș, Fără ezitări! Ca urmare, fapta, Las-o-n pofta ei, Și, nimic, desigur, Nu face, de vrei! Eviți cert greșeala, De nimic nu faci, În progresul zilnic, Tras de păr, de raci. Nici nu mai contează, Traiul greu, în doi, Când ai fericirea Vieții de apoi. N-ai motiv de jenă, Când nimic nu ai, Și îți cere unul, Și nu poți să-i dai. Nu-ți alungă somnul Grija de averi, Când n-ai loc în casă, De-atâtea ”poveri”. Eu n-am urmat sfatul; Cinstit, mă căiesc. Plin de-ngrijorare, Zi de zi trăiesc. Fără ”socoteală”, Am tot strâns, ”la greu”; Cum să știu, ce-mi fură, Cei din jurul meu?