Dimineți în umbră

Zori-ncearcă, doar de formă, Să-și impună voia lor. Părăsite în tenebre, Vii culori, în griuri, mor. Pâcla alburie-mbracă Pomii-n falduri cenușii; Ca fantasme, pier în valuri, Înecați în prag de zi. Plumburiul se așterne, Lin, ca cerga, peste sat. Doar cu fapte-n așteptare, Iau sătenii ce l-e dat. O plăpândă umbră-n ceață; Umblă-un muritor de rând. Ca mai toți, vrea ce se poate; Rămâne cu ”vorba”-n gând. Liniștea, înmărmurită, Chiar nu crede că e treaz. M-am sculat, să ”bat iar câmpii”, Să le-arăt că sunt mai ”breaz”.