Fără ”bis”

Retrase-n tăcerea vinei neștiute, Gânduri risipite, rătăcite-n ”posturi”, Încearcă să lege idei nerostite, Cu, sau fără, poate, implicite rosturi. Leagănul tăcerii, în timp îmbibat, Cu liniștea surdă, a uitării reci, Urcă și coboară-un simțământ schimbat, Ca pereții umezi, dintr-un loc de veci. Neștiute urme, Umbre de vechi mers, Rămase-n cenușa Focului de ieri, Încâlcesc, cu voie, Iar trecutul șters, Prevestind doar iarnă, În pragul de veri. Noaptea nu se lasă Cu somnu-i de-alin, Preferând să joace În adâncul plin, De pierdute simțuri, Ferite de chin, Unde Timpul-Spațiu, Are un mic clin. Protejat, sau numai Rătăcit un pic, Se-odihnește gândul Pe un prag de-abis, Așteptând ca ceasul, Cu un ultim ”tic”, Să exprime, sincer, Ce-a decis… nu ”bis”…