George RogozPoezie și proză

Jocul „De-a Trăitul”

Flăcările pasiunii

-relatările unui ”cuiva”-

Strict, ”expun”, sec, sentimente De necunoscut ”decis”. Că nu sunt cu ”una”, toate, Asta nu mai știu precis.

-Cert, prin ură și iubire, Am trecut, ”pierdut”, prin ani. Și cu pofta, și cu fapte, Am ”furat” femei și bani. ”Femininul” a fost forțe Ce, cu taina-i, m-a atras; Din iubire, sau plăcere, La fecioare m-am retras. Chipuri fine, de copilă, Ochii mi-au orbit ades. Eve evadate-n viață, Din infernul lui Hades. Flăcările pasiunii Sufletul mi-au ars mocnit, Dar am fost, prin ”despărțire”, Suferințelor menit. Unele-au rămas în mine; Goale, goluri au creat. Le-am umplut cum știu mai bine; Nu-s bolnav. Nici vindecat. Vreau să-mi strâng, la piept, iubita, Pentru-o oră, pentru-o zi, Sau pentru eternitatea Ce durează… cât o fi. Nu cer multe, vreau în una, Sufletul să-mi regăsesc, Și să-ncerc, cum spune lumea, Să învăț ca să ”trăiesc”. Din păcate, trupu-mi geme, Când nimic nu strâng la piept. Voi pleca-ntr-o zi, tot singur, Ocolind, cred, drumul drept.