În lesa traiului

-Ce-i cu tine? m-a-ntrebat, Cineva, odată. Cam confuz, am mormăit: -Lumea e ciudată… M-a privit lung, ”hămesit”, Ca mine, de ”bine”. Eu doream doar ”libertăți”; El, și blide pline. A crezut că sunt ”plecat”; Prea zâmbeam aiurea. Îl vedeam cum se-”nfoia”; Nu i-am spus părerea. -Cum te simți? iar a-ntrebat. -Cum observi, cam ”prost”. Nu exageram de loc; -Mă zbat pentr-un ”rost”. M-a crezut, căci prefera Nebun să mă creadă. Cum, altfel, să vreau mai mult, Când eram doar ”pradă”?

M-a lăsat în voia mea, Și-a plecat, chiar ferm convins, C-a vorbit cu-n alt ”ciudat”, Ca și tine-n lesă prins.