În neliniștea curentă

-vii idei-

În neliniștea curentă, Teama bate crunt în minți. Vii idei se pierd în vorbe, Printre scrâșnetul din dinți. Limita de viață lungă Se disipă-n ”fără rost”. Totul duce înspre ”vremea” Când vei fi, cel mult, un ”fost”. Zlele-mpletite-n ore, Ca un ștreang de vise fin, Lin sugrumă și trăirea, Obsedată de suspin. Timpul nu le e prieten; Le repetă pe de rost. Trece una, vine alta, Ca eternul ”bine-n post”. Resemnarea e în vogă, Ca un sentiment placid, Ce, ”scăldat” în non-cuvinte, Devine banal, rigid. Fără remușcări, durerea, Pleacă și revine iar, Și-uneori, nesățioasă, ”Cârâie”, ca cioara-n par. Doar prin gând mai trece viața, Târâind idei în van, Cam stinghere, dar frumoase, Ca macii crescuți în lan. Trece coasa și rămâne Amintirea lor, și-atât. N-au esența de mâncare, Și rămân, la porci, în gât.