Inelul de logodnă

Luna, în halou de aur, Rar de nouri mîngîiată, Strălucea în gerul nopții, Ca fecioara răsfățată. Raze lungi, tremurătoare, Vii, ca șoaptele ispitei, Răscoleau uitate patimi, În privirile iubitei. Pleoapa, într-un tainic zvîcnet, Le ascunde-o clipă doar. Umbra amintirii arde, Cînd plăceri din vise sar. În mănunchi de flori alese, Sentimentele se-adună Și-n buchet ca de mireasă, Vieții ”Da!” ar vrea să spună. Pasul e făcut cu teamă, De-a nu pierde ce-a avut, Însă inima insistă: -E un altfel de-nceput. Unul lîngă altul soarta, Ca să fie le-a ursit. Un inel sclipește-n palmă; E cu suflet poleit. L-a primit cu ochii-n lacrimi, Și cu inima la fel. Cînd l-a dus ușor la buze, L-a simțit în el, pe El.