Interesul

Interesul iese-n față, Crește des, din te-miri-ce. Doar te vaiți, că orișicare, ”Demn” e-n fond, de orișice. El, prin ”cunoștințe” scoase, La ”iveală”-n ”cumpărări”, Nu pregetă, nici o clipă, Să modifice schimbări. Când ”se dă în lături” stamba Firii lor mirositoare, Lasă loc pentru-ntrebare, La limită de acuzare. Așadar, în voia ”plății”, Căci, la asta-i ”bun-de-tot”, Chiar îl rog, să-mi ierte lipsa De respect, că-l văd cu bot. Mă gândesc că e rușine, Limbi străine să tot pupe, Cum c-obrazul fin nu merge Cu cel gros… ce nu se rupe. Sictirit, caut dreptate… În hârtii, oameni chiar sunt. Par chiar ”târâturi” perene; ”Buruieni”, slăvite-n ”cânt”. Cu-n respectuos: ”Te cară!” Mi-au ”băgat” mințile-n cap, Și mi-au dat… și-un șut… spre-afară, Și-o cazma… Să tac?… Să sap?….

,