La munte

-apus-

Umbre lungi se nasc sub creste Și, din munte, se desprind; Către Cer apare-o punte; Raze-n flăcări o aprind. Două piscuri, înfrățite, Ce-au ținut Timpul în loc, Dechid parcă-o poartă largă, Norilor, în tainic joc. Modelați în jurul frunții, Nărăvași, nu stau cuminți Și, în provocarea sorții, Forfotesc, ca scoși din minți. Prind în mreaja lor mici raze, Și le toacă în fâșii, Împletind brâie de focuri, Peste trupuri durdulii. Peste-un munte ce-și acunde Universul de valori, Asfințitul își revarsă Armonia de culori.