George RogozPoezie și proză

Jocul „De-a Trăitul”

Lacrimi de rouă

Drumurile vieți-s bătute de ploi, Ploi de suspine, ploi de nevoi. Timpul e-n raclă, nisipu-i de foc; Arde cenușa, bătrânului loc. Muguri de floare, se sting în pământ. Neagră-i culoarea, vechiului cânt. Dorm laolaltă, puieții de pom. Pe umeri cu soarta, azi pleacă un om. Vremea lui vine, vremea lui trece. Umbra se-așterne; pusiul e rece. Raze scăpate, prin gratii de Cer, Cad pe rugina de sânge, și pier. Lupta-i deschisă: care pe care. Viața-i tăioasă; moartea nu doare. Lacrimi de rouă, tina pătează. E jilav mormântul. O floare visează…