”La purtător”

-tăceri nechibzuite-

Cu privirea ațintită Spre un gol nedefinit, Survolam o viață, care, Spre final, a-ncetinit. Lăsam Timpul să m-ajungă; Prea fugisem mult de el. Lațul a-nceput să-l strângă, Dar, cu milă, într-un fel. Revedeam trecute umbre, Cu iubirea din uitări, Și-așterneam, pe cerga lumii, Lângă doruri, și iertări. Lacrimi nu aveam, risipă, Cam făcusem, fără-a vrea. Curgeau clipele pe geamuri, Sigur, de la vremea rea. Din tăceri nechibzuite, Negândite-anticipat, Încropeam o șansă slabă, Din nisip nedisipat. Lung, Clepsidra nudă-aproape, Mă privea ”alintător”, Căci știa că-n viața asta, Moartea e ”la purtător”.