”Loturi”, în al urii cult

Pentru-o lume-ngenunchiată, Și la țară, și-n oraș, Moartea-i ”fată mare”-n case; ”Curăță” fără făraș. E o simplă salahoare; ”Noaptea” nu omoară vii. Au grijă, ca să o facă, ”Ruso-fani-tenaci” pe zi. Ea vine pe ocolite; Ei, cu trâmbițe, din ”post”. O chemau bătrânii…-odată; Acum toți cei ce-o ”duc” prost. ”Mătură” și ea, ce poate; Chiar cu milă uneori. Dar, când vede bebelușii, O trec iute, reci fiori. E plătită ”la bucată”; Nu vrea normă; chin prea mult. Dar e ”ruptă”, când ”primește” ”Loturi”, în al urii cult. (slavă Ucrainei)