”Multi-eu”

M-am visat copac cu flori, Cu speranță-n Soare, Și în norii ce zburdau, Alintați de-o boare. Am visat că nu sunt trup, Ci numai esență, Condamnată a iubi, Până la demență. Nu eram ceva uman, Ci doar pură viață, Fără foame de ciolan, Și fără de față. Nu trăiam, ci existam, În cielalți ca mine, Fără teama de-ai jena, Cu un drept la ”sine”. Totuși eu, și nu ceilalți, Puteam fi oricine, Care nu era de loc, Diferit de mine. Eram parc-un ”multi-eu”, Flori de neființă, Ce simțeau că-n lumea lor, Totu-i cu putință. Moartea nu ne-nspăimânta; Era altă față. Eram pregătiți, credeam, Pentru altă viață.