”Oropsiți nopților”

Săturat, ”Sus”-ul se-agită, Acuzându-l pe flămând, C-a ascuns, de Stat, o pită, Și că-njură, des, în gând.

-Sunteți vai-de-voi cu toții! Mârâiți și vă văitați! Mi se plâng, de voi, și hoții; N-au de lucru, sunt turbați. Ce să fure, ”Oropsiții Nopților”, de la voi toți? Nu-și mai ”onorează” clanul, Chiar de-au mâna de doi coți? Cuuum ? Să ia și de la mine? Hai sictir! Fii mai decent! Eu le fac, prin lege-un bine. Nu țipa ca un dement! Îmi ”tot-aia”? Vai, minciună! Nu-mi aduc; îmi cară doar. Dreptul lor, ce vor, să-mi pună, În sacoșă și-n hambar. Ce? E ”treaba deșănțată”? ”Libertatea”-i pentru toți. Ce să fac cu-o conștiință? Fură și tu! Vezi? Nu poți!…