”Trăiri”

-hrănind scumpul pământ-

Participanți la viață, Sau simplii trecători?… Decizia privește Și prăzi, și prădători. Tot nesătui de viață, Sau îmbuibați de ea?… Nocivă e nebuna, Când face doar ce vrea. Cu ea în piepturi luată, Sau numai resemnați?… Se târâie umanii, Sau sar, ca și turbați.

Tardivă e trăirea La mulți prea-doritori, Ce risipesc prezentul, Ca pur-căutători, Răsfrânte-n cioburi sparte De-oglinzi de viitor, Speranțe schilodite, Fac parte din decor. Ca pleava, spulberate, De oameni, nu de vânt, Se risipesc morminte, Hrănind scumpul pământ.