Mantia de ghiață

-încă o zi-

Focul pâlpâie ca viața; Fumul tremură fricos. Geru-i geamăn cu primarul; Totu-n jur e-”alunecos”. În scântei nevinovate, De lumini, și nu de foc, Mantia de gheață-ncearcă, Timpul să îl țină-n loc. Pomii goi, bătuți de soartă, Stau încremeniți și reci; Nici un foșnet nu destramă Liniștea de loc de veci. Ciripitul nu se-aude; Vrăbiile tac, când mor. Sau e numai o părere, Înecată în mult dor. Pe un strat, ”împodobite” În cristal necruțător, Crizanteme-ngenunchiate, Pier, ca omul visător. Tot mai speră-n pragul morții, Într-un El, oricum ar fi, Ca ființă, sau idee, Să le dea… încă o zi…