Marilena

Când clipa-i adumbrită De orele din colțuri, În liniștea-nserării, Și-n freamătul de simțuri, Cu lacrimi strânse-n pleoape De amintiri fugare, Nesocotești păcatul, În trudnică uitare. Rămasă-nmărmurită, De gândul în mișcare, Zâmbind, doar cu privirea, La verdele din zare, Se zbate-n lațul vieții, Pe povârniș de vară, Nemilostiva vrere A ceasului de ”seară”. Se-aprind în rugul toamnei, Dureri de mult uitate, Ce mistuie zăpada De ierni însingurate, Răzbind în primăvară, Plăpânde și curate. O viață este totul, Sau poate o Vecie, Trecutul vag, prezentul, Cu teamă îl îmbie. E doar o clipă Clipa, Pierdută printre timpuri? E liniștea uitării, Sau freamăt, nou, de simțuri?…