Mde, oameni

-ca-n ”vai-de-noi”-

Oameni fără demnitate, Gudurându-se prin pat, Au ajuns pui de ”șefuță”, Ca să nu zic și de stat. Mi-a plăcut să îmi risc viața, Fără a cerși vre-un pic. Am primit ce se cuvine, Cum-se-cade, mai nimic. Alții, cu morala-n dungă, Când pe față, când pe dos, S-au tot chinuit, sărmanii, Cu ciolane… greu de ros. Nu puțini, cam duși cu pluta Ca minte, dar fermi pe țel, Au ajuns, prin tulburi ape, La plăcinte, fel de fel. Mult prea mulți, resturi umane, Dacă-ar fi după nărav, Au cam jefuit, în voie, Tot ce legea spune: ”grav”. Prea creduli, sărmani pe plată, Statul l-au slujit docili. Nu au fost debili la minte; Poate, doar la ”dus”, facili. Astăzi e o eră nouă, Dreaptă-n cotituri de soi. Viața e ”îmbelciugată”, Ca să fim ca-n… ”vai-de-noi”.