Mesageri frumoși ai morții

-”lăcrimând”-

Orizontul se-nfășoară Într-un voal în alb și gri. Seara-n neguri se strecoară, Peste-o iar trecută zi.

Prin vârtejuri, vijelia, Haosul, în fulgi, aduce; Plâng micuții în neștire, Căci, nu văd, unde îi duce. Prea plăpânzi, pentru ”trăire” Pe-un pământ ”nelămurit”, Speriați, se strâng în brațe, Dup-un zbor ”nedumerit”. Ninse, frunzele rămase, Se gândesc la un lung drum; Au căzut surori iubite, În culori de foc și scrum.

Mesageri frumoși ai morții, Albi, pufoși, încântători, Cer iertare-n ”lăcrimare”, Când se ”sting”, în noii zori.