Obtuzitate

-trăirea-n ”beci”-

Mult mai aproape de flacăra pasiunilor, Cu libertatea limitată Doar de bunul simț, Esența tinereții se volatilizează, Pentru a acopei izul Poftelor dezlănțuite. Crescuți în umbra banilor ”murdari”, Ce pătează ideile Și schimbă țeluriule, Concep ”griul” Ca o culoare națională, Uitând rogvaiv-ul florilor. Pierduți în pâcla viciilor meschine, Ce-n miasma pieții, Se vând pe ani buni, Tinerii îngroapă Sămânța iubirii În mâlul poftelor Nestăvilite. Uitarea e-n vogă, în minți și în fapte, Impusă de ropotul Sumbru de voci, Ce cad, și iar cad, Ca neagră sămânță, În minți ”obtuzite”-n Speranța de ”veci”, Ce-acceptă, ”pe pofte”, Trăirea în ”beci”…