Pe muzica traiului

i.a. Cu un romantism precoce, Viața ne-anțărcat mai ieri; Când cu dulciuri, când cu hapuri, S-au scurs calme primăveri. Ritmul traiului, vezi bine, A urcat înspre acut. Mai țipam, ca orișicine, Dar gemeam discret, tăcut. Zbaterea în lesa legii Respecta comenzi de rock. Cam urlate, cum-se-cade, Prevesteau, zbierate-un ”șock”. Ce? Nu-i bine-n românește? Dar trăim în ” limba” lor. Bine, ”Kapa” nu-i de-acasă, Săbi-avem doar de decor. ”Haina-i face, azi, pe oameni”, Poate-ar spune-un moș ”uitat”. Conștiințele-s ”legume”, Puse, vraiște, la ”murat”. Deci, cu muzica pre-scrisă, De-un Guvern-medic-curant, Tropăim ”rap”-ul în transă, Urlând ode de ”berbant”. ”Hauss”-uri fără de cuvinte, Ne cam ”zdrăngănesc” din minți, Și ne fac, prin dinți, a scoate, Mârâieli de vechii sfinți. Gongul bate, și ne bate, Ritm de tropot de pălmași, Cu-n final, ”tam-tam” de toacă, Demn de noi, blânzi câr-cotași.