Praf de Veșnicie

-”Amurg”-

Din Clepsidra spartă, Viețile se scurg; Praf de Veșnicie, Într-un biet ”Amurg”. Timpu-și pierde sensul, Dezlipit de om. Floarea-i ofilită, Rătăcită-n pom. Umbrele sunt dese, Rupte de lumină. Un ecou răsună; Limba e străină, Zarea se-ngustează, Răstignită-n tină; În zadar încearcă, De Cer, să se țină. Ca nimic, Neantul, Gol, se furișează. Veșnicia-i tristă; La om, mai visează.