Sărăcie în speranțe

-paușalul-

Cu stupoarea-ntipărită Pe obrazul ce pălește, O bătrână, o factură De lumină, lung citește. N-are bec, o lumânare, Loc îi ține, de mai an. Frigideru-i scos din priză; Prea hapsân era la ban. Nu-nțelege ce înseamnă ”Paușalu”-n negru scris. Ce-n lumina legii pare, Fioros, de nedescris. N-are bani ca să plătească; Doar cu viața, zi de zi. Sărăcia în speranțe, Se-adâncește, fără-a fi. Ca și ea, trăiesc și alții, Fără teama de mormânt. Suferința lor se curmă, De nu-n Cer, cert în pământ.