Sinuciderea discretă

Cei din jur vorbesc cuvinte; În idei se-mpleticesc. Pâcla bântuie prin minte; Amitntiri se rătăcesc. Ochi-și caută menirea, Increduli că văd corect. Par și ei pierduți cu firea; Doar trăirea-i în direct. Totu-n jur se-mpotmolește, Într-un fel ciudat, cumva. Zaru-n zboru-i se-nvârtește; Cade soarta pe ceva. Cel ”ieșit” ridică mâna Și primește-un ban-simbol. Zgârâie un nume pana; Are, pentru ”drum”, obol. Despărțirea e aproape Ca de-un alt necunoscut. Ce nu e, nici n-o să doară, Într-un viitor-trecut. Liniștea, ce înfioară, Sfârtecată-i de-un oftat. La vecini atârn-o sfoară… Cu un capăt retezat…