Țapul

Dup-o zi de flendureală, Clar bătut de soare-n cap, Boby ns-a întors, pe seară, Cu-n amic, un falnic Țap. -Mă acuzi că dorm pe mine Și că, noaptea, nu păzesc, Sau că latru des, aiurea, De cu zori, și te trezesc. Recunosc că ai dreptate, Dar mă doare undeva Și, pe drept, atunci se cade, Să răspundă cineva. Am muncit vre-o patru ore, Să strâng turma la cioban, Ca să ți-l prezint și ție, Fără să primesc vre-un ban. M-am documentat, vezi bine, Pe la birt, ciulind urechi, Și pe la vre-o două case, Unde stau oameni perechi. Am fost chiar la primărie, Și la poli-circă-n zori, Când se just-ifica averea, Și copiii mici, din flori. N-am pierdut timpul aiurea, Cum greșit, tu strâmb gândești, Căci, am prins din zbor, cu mintea, Idei clar de nefirești. Am aflat, la voi există Calea unic-laterală, De-a ieși ”basma curată”, Din ceva ce faci pe oală. Uite-l vezi!? Nu e minciună; E real și mișcător. El va fi, de azi încolo, Țapul meu ispășitor.