Tot uman, nu-i așa? i.a

-”bătând” puntea vieții-

Morfolind ideea, Cu-o privire ”scurtă”, Se ascunde-n faptă; După ce: o ”burtă”. Mintea, cam precară, Lăfăită-n gol, Vinde conștiința; Cere mult? Un pol. Prinse în ”micimea” Sufletului fad, Scoate sentimente; Se-mbrâncesc, și cad. Bruma de credință, Cu pofte-mbâcsită, Și-a pierdut ”candoarea”; Da-i, discret, dosită. Scofâlcit de setea De a-și umple ”sacul”, ”Bate” puntea vieții, Înfrățit cu Dracul.