Umbra Timpului

Umbra-nvăluie trecutul, Ce se pierde, ”stins” în ceață. O idee scormonește, Vrând să regăseasc-o față. Vaci imagini, însăilate Pe crâmpeie de-amintiri, Se strecoară, ne-nsemnate, Printre alte seci trăiri. Fără sens, culoare-și stinge Farmecu-n cărămiziu, Undeva, unde, în fapte, Regăsesc ceva, târziu. Mintea-ncearcă, retrăirii, Viață să îi dea, puțin, Și-și ascunde eșuarea, Dup-un mult prea lung suspin. A pierit vâltoarea vie, Ce, ieri, sufletu-a atins, Și-inutilă-i încercarea De-a aprinde focul stins. Voalul umbrelor ascunde Amintiri-n timp tăcut, Ce-n cot indian ”creează”, Un prezent fără trecut.