Vai de noi

-oameni suntem-

”Buni” umani, cu demnitate, Gudurându-se prin pat, Au ajuns ”pui-de-șefuțe”, Ca să nu zic ”puii-de-stat”. Mi-a plăcut să îmi joc viața, Fără a a cerși vre-un pic. Am primit ce se cuvine, ”Cum-se-cade”, mai nimic. Alții, cu morala dublă, Când pe față, când pe dos, S-au tot ”chinuit” în pofte, Căci aveau, mult „os”, de ros. Nu puțini, cam ”duși-cu-pluta”, La minte, dar fermi pe țel, Au ajuns, prin ape tulburi, La ”pont”-oane, fel de fel. Mulți prea mulți, ”rest uri” umane, Dacă-ar fi după nărav, Au cam ”jupuit”, în voie, Tot ce legea spune: ”Grav!” Prea creduli, sărmani cu plată, Statul l-au slujit docili; Nu au fost debili, la minte, Poate doar, la ”dus”, ”facili”. Azi trăim o Eră, ”nouă”(?), Dreaptă-n cotituri de soi, Într-o Viața ”îmbelciugată”; Oameni suntem… vai de noi.