Val de viață

Pe un lac, cu apă-albastră, Irizată-n verde-pal, Se juca, cu mintea ”dusă”, O broscuță, cu un val. Țopăia de încântare Când, s-o prindă, el voia, Și râdea, când el, cu teamă, Drum, prin pietre, își croia. Îl bătea, cu laba-ntinsă, Lin, pe spatele oval, Ca un semn de-ncurajare, Să urce, mai sus, pe mal. Resemnat în neputință, Falnic la-nceput de drum, Era flacăra ce piere, Într-un mic fuior de fum. Șansa lui, la ”firul” vieții, Era un retur în lac. -Lașule! striga micuța, Făcând, mândră, înc-un ”Oac!” În triumful ei, de-o clipă, Revedeam semenii mei, Mulțumiți cu-o oră-două, În trăirea de ani grei. Pe alt lac întins, de viață, Făceau totul pentr-un ”val”, Și-aruncând, cu piatra-faptei, Așteptau, lihniți, pe mal.