Viață cu-mprumut

Viața e împrumutată De la Moartea, ”vinovată”, Că și-o ia-napoi și-n somn, Fără-a ține cont de ”domn”. Plata-n rate e durere, Și arareori plăcere, Iar scadența, la ”tăcere”, E, a zarului, doar vrere. Dreptul îl avem, se știe, Să ne-ntoarcem tot în glie, Sinceri și curați, și mândrii, Sau mânjiți de fapte, sumbrii. Mai avem și Libertatea, De-a lupta cu nedreptatea, Sau de-a ”scurge”, cu răbdare, Totu-n burți și buzunare. Multe mai putem, în fine, Să-”ncropim”, în zile ”pline”, De exemplu, gropi adânci, În războaie, pentru prunci, Cu un nobil țel, de pace, Făcând totul ”cum-se-face”, Da-i urez celui ce-o vrea, ”Odihnească-se … în ea!”