George RogozPoezie și proză

Jocul „De-a Trăitul”

Viață ”strâmtă”

Păsări de pradă, cu zarea-n cotețe, Umblă în cârduri și-mi dau sec ”binețe”. Lupii se joacă cu miei-n fânețe, Și, ciute suple, se vând scump la piețe. Lupta e ”stoarsă” cu ”vorbă” de lege, Care, ”stricată”, se poate și șterge. Oameni-și schimbă blănile-n goană, Și stau și-n limbă, la ”dreptul”-pomană. Viața e ”strâmtă”, cu poftele-n floare; Nu se frământă, că zarea-i în fiare. Noaptea-n lumină e-o zi fără colțuri, Și pot să țină ”șoaptele”-n hățuri. Vorbele-s umbre de păsări ciudate, Cu sensuri sumbre, de jale purtate. Rar se ridică privirea spre Ceruri; Fără păpică, sunt simple decoruri. Moartea se-ascunde cu grabă-n morminte; Chiar îi e jenă… De ce? N-am cuvinte…