Goana după os

Umbrele se scurg Pe sub cerul murg, Prevestind un mort Pe Pământul-cort. Haitele se-abat Și în lung și-n lat, Peste hoarde noi, Cu copiii goi. La margini de drum, Focuri numai scrum, Se sting, reci, în vânt, În bocitul cânt. Un copac ursuz, Scurtat de-auz, Face, ca un ciuot, Umbră unui bot. Palide făpturi, Cu prea multe guri, Aer vor, curat, Nu-mbâcsit, murat. Ploaia cu acid, Tremură, placid, Pe un trai jegos, Pe pământ țepos. Timpul, rău pătat, Calea și-a scurtat, Și-și face un vad, Peste pomi ce cad. Totul e prost scris, Într-un veac proscris, Îngropat în sine, În diverse mine. Foamete și morți, Trași, pe bani, la sorți, Aer sufocat De-un Cer ne-mpăcat. Ape fără rost, Inundând ce-a fost, Focuri de hârtii Peste toți cei vii, Ură plină-n grai, Orișiunde stai, Cu un start spumos: Goana după os…