Alt Timp

-în voia ”înălțării”-

Cât de departe-i totul, când Clipe nu mai sunt, în ce a fost să fie, un trup de pe pământ.

În neliniștea-”nchinării”, unei vieți, ”aici”, sau ”sus”, complăcându-se în ”tină”, n-a avut, ”cuvânt”, de spus.

Alt timp scurtează ”zborul” și viața drămuiește, dar nu-și arată chipul, chiar dacă-n noi ”trăiește”.

E vremea ”înălțării”, în Cerul fără tină, sau ”coborârea”-n bezna, ce glia o domină.

”Dincolo” se ”joacă” șansa, cu Vecia la-ndemână… Dar, oare-un suflet singur, o va vrea, pe veci, ”stăpână”?…