Bătrâne ramuri

Zgârie cerul cu șansa pierdută; Timpul le ”trece” la ”lumea trecută”.

Simt că le seacă fiorul de viață; n-au cum să fugă de Moartea cea ”hoață”.

Fură bătrânii; lăstarii îi lasă. Cad printre ierburi; n-au dreptul la groapă.

Nimeni nu plânge Natura zdrobită; Omul nu are, în ea, o iubită. *