Când, Lumina

Lumina se vede Pentru-o clipă doar, Rătăcită-n umbre, Ce, de oameni, par. Pierdută-n neantul De suflete ”seci”, Lumina suspină, Când intră în ”beci”. Într-o rază pală, Ca de lumânare, Zvâcnește trăirea, Dar nu-n în fiecare. Prea puțini, în ”sine”, Ce e bun, mai au; Mulți, doar răutate, Din prea-plin, tot dau. Zile-nlănțuite În nevoi de zale, I-au făcut, ca vorba, ”Să o ia la vale”. Iadul nu apare; N-au teamă de el. Poate au dreptate; Viața e la fel. Puțini ochi, în ”noapte”, Se deschid uimiți; Îi oferă-o cale, Spre suflet, smeriți. E-o realitate? Pare totuși vis? Răul scoate colții; Răspunde la ”Bis!” *