Ce ”călduri”, pe la noi ironie dulce-amară

-la țară-

De căldură sufocat, Vântu geme-”nfierbântat” Și se ”vântură”, cam gol, Pe sub umbra unui stol. -E un timp revoltător De meschin, și schimbător! Miorlăie un ”Mâțișor”, ”Potopit” și el de dor. Căci era Pisoi debil, Nu ca taică-su, abil, Ce-o ”plasase”, nu știu cum, Mă-si, pe al nopții drum. În căldurile demente, Ca la sat, formal curente, O Potaie pricăjită Și, la minte, cam ”mocnită”, Nu înțelegea o ”toană”: ”De ce toți o iau la goană, După o cățea urâtă, Fără nici un sân pe burtă”. Sub un Soare de Cuptor, Fără ”falnic” viitor, Rața-și blestema norocul, Cerșind mac, să-și stingă ”focul”, Căci Rățoiul s-a-”ncurcat” Cu o cutră din alt sat, Ce venise la ”produs” Ouă… nu asta v-am spus? Pe sub cerul urgisit, Amărât și amăgit, Croncănea un Corb cu ciudă, Amintindu-și soața nudă, Ce îl părăsise ieri, ”Înhăitându”-se cu veri, Mari Garoi, dar cu averi, Ce, tot ”luând”-o, i-au promis, Viață ca în ”Para”-dis. Mai pe jos, în glodul dur, Și, la gură, nu prea pur, Se târa-n picioare-un Bou, Tot mugind ceva de ”nou”, Căci avea Vițelul ”crud”, Tolănit pe sub un dud, Dar nu semăna cu el, Ci cu Taurul mișel. Lângă el, Vaca ”di-vină”, Și la minte cam ”senină”, Îi ”muu-gea” zvonuri ciudate, Calomnii nevinovate, Cum că, altele, ca ea, Ca să ”sugă”, pot să dea, La patru, sau cinci, deodată, C-are țâțe, dar pe plată. Cu picioarele-n copite, Costelive,”încălzite”, Două Iepe ”Hi-Hi”-iau: -Proastele, la proști se ”dau”! -N-au ca noi, la Armăsar… -Ce mai ce, eu i-o fac ”dar”. -Obsedat-o, fugi de-aici! Iar vrei prețul să îl strici? Lângă crâșmaă-n uscat vad, Doi Măgari, o ”blondă” rad, ”Ihă”-hind ”satis-făcuți”… Derbedei, deloc tăcuți. În ”călduri”, ca de Cuptor, Cu gândul la ”viitor”, Măgărița se-”ntindea”, Cu un ”unu” lângă ea. Lipăind cu talpa goală, ”Bunee”, sincer, și de oală, ”Ga-ga”-iau un cârd de ”fuste”, Chiar din mințile ”înguste”, Că-a lor logică le-ncurcă: -Gâște, dar cu pui de curcă?… -E gâscanul vinovat?… -Sau, cum dracu s-a-ntâmplat?… Un Cocoș ”bine-venit”, Imediat s-a oferit, Să le-ofere ”alinare”, Ferm convins c-ar fi în stare, Iară ele, cum vezi bine, Cu respectul plin de sine, Cu speranță-au ”gâ-gâ”-it, ”Savurând” ce au gândit. Rațele s-au ”rățoit”, Că-n ofertă le-a sărit, Și, s-au ”crăcănat”, chiar bine, Cu un dram, mic, de rușine, Ca să vadă-un el, năuc, Unde poftele se duc, Sau ceva pe-acolo, zău, Că le-ncurc, când nu mi-e rău. Doar Găinile, fidele, Doar cu-n soț, ca vai de ele, Și cu ouă mici în burtă, Au făcut, la ciocuri, scurtă. ”Dând cu gura”, cum se spune… (Vai tu, dragă, nu se pune) Și, încrâncenate-n ele, S-au făcut, la fel, la piele, Căci, ca toantele, cam toate, ”Tremurau”, cu gând la noapte, Savurând ”călduri” din vară…

E frumos, la noi, la țară…

Fabula-i fără morală, Nu c-ar fi prea imorală, Dar așa e pe la noi… Cum? E reportaj? Cu voi?… *