Cu ”pofta”-n sat

-fără cui-

Lângă-o casă, cert uitată De Milă și de Iubire, Cu o mutră cam ”plouată”, Lătra Boby, a ”cerșire”. Îl știam plecat de-aseară, După o Cățea ”uitucă”, Ce își ”încurca” aleșii, Ce-așteptau după ulucă. ”Rândul” nu era prea sigur; Nu venea, cum te-așezai. ”Ținea” totul de putere, ”Spatele” când ți-l păzeai. Ca la om… putere… spate… Vai de mama lor… și-a mea. Ce nu faci pentru o ”poftă”, Fie ”poama” cât de rea. Cu iubirea ”sterpezită”, Mi-am ”pus” fața-ngrijorată, Și mi-am întrebat potaia, De ce m-a lăsat, ieri, ”baltă”: -Îmi făceam griji, pentru tine, C-ai pățit, ceva, prin sat, Cam așa, cum fac, desigur, Pentr-un om plecat la mat. Te știam ferm în credință, ”Credincios”, doresc să zic, Cum suntem, și noi, grămadă, La ”Șefuți”, mai mult de-un pic. Mă privea cu ”îndoiala” Omului ades ”plimbat”, Și cu vorba, și cu fapta, Pentr-un ”drept”, ades ”strâmbat”. -Știi, veneam, sigur, de-aseară, Dar am tot cedat, la rând, Ca ”deștept”, de bună seamă, Cum spuneai tu, cu bun gând. Nu am vrut să îmi stric blana; Știu că-ți place de-s curat. I-am lăsat, să-și facă ”pofta”, Pe mai ”marii” de prin stat. -Sat, să spui, vrei tu, desigur… Bun, la tine satu-i stat. Tu, ca noi, n-ai nici ”moneda”, Să-ți ”faci” poftele pe blat.

L-am iertat, de bunăseamă, Căci, cu ”pofta” nu te pui. Ce noroc, căci, ca ”jăvreișeni”, N-au Guvern, cu ”țepi” și ”cui”. *