Cugetări despre... ce-o fi bine

-singurătatea adevărului-

-Din mai multe ”adevăruri”, despre același lucru, unul singur este adevăr curat, nemurdărit de minciună sau interes; -Singur este cel ce crede că are întotdeauna dreptate și că există doar un adevăr, al lui; -O vază spartă, chiar bine lipită, rămâne tot o vază spartă; așa și adevărul ”cârpit”; -Cel ce pleacă de prea multe ori, chiar de revine mereu, devine, treptat, străin; -E de ajuns că ei fac legile; de ce să le mai și cunoască? -Prea des, aspectul general este stricat de particular; -Să analizăm situația cu atenție, fără a o deranja, căci altfel se schimbă; -O nouă încercare, lipsită de sens, nu-i fără sens; dovedește interes; -Azi tăcerea/viața, cu ochii închiși, este mai ”atractivă” decât viața/trăirea cu gura deschisă; -Ce nu omoară întărește? Posibil, dar deseori înrăiește; -Nu lăsa să ”cadă” vorbe ”grele”; pot ”trezi” regrete; -Poți distruge ceva apropiat, frumos, pentru a crea ceva și mai frumos, însă doar străinii îl vor aprecia; -Nu te ”îmbeți” niciodată când ”bei” din paharul înțelepciunii; -Când vrei ”un” ceva, și-l obții, vrei mereu ”alt” ceva; -Când cei dragi te înconjoară, nu-ți pierde zâmbetul; -Dacă poți zâmbi când urăști, ești mânios, neîncrezător, trist și neajutorat, ești fericit; -Îngroapă regretele și suspinele și nu le semăna; pot ”în colți”; -Nu rămâne în urma clipelor care trec; -Ce ”lași” în urma pașilor tăi, poate folosi la pasul viitor; -O faptă bună este ca sămânța; poate ”rodi” sau nu, dar să nu o regreți; -Cât timp ai, și poți să dai, nu te plânge; -Pesimistul poate jeli orice; optimistul doar un pesimist; -Tăcerea poate fi o scuză că nu știi, dar o acuză când știi; -Din ”culmea durerii” totul se vede urât în jur; -”Gândul nerostit , sau fapta ne-mplinită”… De regretat? Nu neapărat… Puteau să facă și rău; -Rar dorești ce-ai avut, și atunci cu mintea de pe urmă; -Iubirea și credința… ades izvor de lacrimi; -De visezi doar ”Luna”, vei visa mereu; -”Minte-mă frumos!” spuse ea, cerându-i să-i declare dragoste veșnică; -Patima arde, dar nu ține de cald; -Pe ”valul” vieții râzi, când ești sus, și speră, când ajungi jos; -Când visurile ”mor”, ”trezește-te”; -Săracul îmbogățit, ”sărăcește”-n sentimente; -Orgoliul distruge meritele, ca și otrava ”laudei de sine”, care te ”orbește”; -Când inima impune ”tăcere” rațiunii, gândește-te! -Când ”doarme” rațiunea, inima își cam ”face de cap”; -”Nu mă-mbăt de plăcere”, spune bețivul; mă ”forțează” propriul viciu; -Când ”visezi” cu ochii deschiși, riști să nu dormi bine; -Niciodată un drum nu se termină; continuă altfel; -Nu toți pot iubi; -Nu poți iubi mereu; iubește când poți; -Iubește totul; astfel vei iubi și ce trebuie; -Nu vorbi când tăcerea poate spune mai multe; -A raționa să nu fie o pură plăcere și nici plăcerea pur rațională; -Când iubești cu capul, dai și ceri totul; când iubești cu inima, dai totul; -Nu ”clădi” ca să distrugi și nu distruge ce nu poți clădi; -Nu pleca, dacă nu vrei să ajungi; -Nu te ”opri”, dacă nu vrei să stai; -Nu râde de cel ce plânge; -Nu ”arunca” tot ce ai; vei plânge că nu mai ai ce arunca; -În iubire, ca și în viață, nu dori ce nu poți avea și nu cere ce nu poți da; -Nu pretinde să ai, ce nu poți păstra; -Fii mulțumit cu ce ai și uită ce n-ai putut să ai; -Frumusețea unei flori o percepi cu văzul și mirosul, nu și cu celelalte simțuri; așa și în viață, ia ce e frumos, bun și bine, cu ce poți , fără pretenții și iluzii; -Valoarea unui lucru i-o stabilesc alții; frumusețea, doar tu; -Fii înțelept, calm și drept, precum Timpul, ce își vede liniștit de drum; -Fii răbdător și încrezător precum pădurea ce renaște și din scrum; -Nu te vei teme de ”mâine”, dacă te poți bucura de fiecare ”azi”; -Ne-am născut ca să murim; între timp, mai și trăim; Legea normalității imprevizibilului: Orice se poate întâmpla; -Orice se întâmplă, trebuie să aibă și posibilitatea de a o face; nu orice, ce se poate, se întâmplă; *