”DA”-uri

-nu da!-

Sterpe, vorbele se-nșiră În promisiuni de ”DA”. Frazele sunt goale-n fapte, C-ar mai trebui și-un ”NA!” ”Da, dar… încă!”… ”Na problemă!” E sloganul mult iubit, Ce, uzat de repetare, Tic formal a devenit. Din reflex de apărare, ”Nuuu”-ul nu îl folosesc; Se complac în acceptare Și, cu ”da”-uri ne ”servesc. -Da, se face… da-r de unde? -Da, se-aprobă… da-i greșit! -Da, de ce… da n-ai dat ”dreptul”! -Da, dă-te și tu spășit! -Mai încearcă… da, ai dreptul! -Da-rar naiba… n-ai noroc! -Da-torii ai… da, precis! -Da-că vrei… da, sunt proroc!

Dacă ceri prea multe ”da”-uri, Și că ”da-u”, tu simți ades, Nu ca rezultat, desigur, Ci, pe piele, mai ales. *