George RogozPoezie și proză

Și totuși… viață

De la animal la om

-scrisoare deschisă-

-Oameni buni!… Scuzați!… Doar oameni! Ce ”gânduri” aveți cu voi? De ce țineți, în ”prostie”, Să ajungeți, mulți, ca noi? Noi suntem doar animale, Cam sălbatice, de fel, Dar cu alte ”daruri” date, Ca și vouă, știți, de El. Ne asemănăm în multe, Mai cu seamă la ”porniri”, Căci ne ”lăcomim” la foame, Și nu tolerăm ”jigniri”. Hămesiți, cam cum e soarta, Ne-nfruptăm din multe-oricum, Dar, cu simțul de dreptate, Nu ”mâncăm”, din neam, nicicum. Rar ucidem din plăcere, C-avem ”dereglați” și noi, Dar vă jur, sunt doar excepții, Și nu ”practici”, ca la voi. Mulțumiți cu ce ne-oferă Mama noastră ”naturală”, N-adunăm pentru : ”Vai Doamne, Sărăcia dă năvală!” Nu ne-ncântă bogăția, Nici în bunuri, nici în bani, Poate doar cea de putere, Pentr-un timp, nu zeci de ani. Ne impunem doar prin ”forța” Fizică, nu de alt fel, Și privim ”dușmanu”-n față… Bine, fie el și miel. Nu ”concepem” nici războaie, Mari, sau mici, de ”cotropiri”, Chiar dacă migrări de ”foame”, Par un fel de ”năvăliri”. Nu ne facem cimitire Cu ”eroi” care-au ucis, Sau mausolee pentru Cei ce ”moarte” au decis. Nu încurajăm nici furtul, Hăituind hoții pe loc, Nu așa ca ”legea” voastră, ”Bătând”, pasul, tot pe loc. Rar, la noi, se-adună-n haite, Cei ce au ”darul mortal”, Nu ca ”poftă ucigașă”, Ci doar ”interes-vital”. Dar la voi, ”haite oculte”, ”Credincioase” numai lor, Se tot strâng și se destramă, De la mic, la mare ”for”. Trădătorii-s plini de lauri, Și se-”nvârt” fără sfârșit, Ignorându-se, că-n fapte, Pe cadavre au ”pășit”. Pe la noi e ”claritate”, Lupu-i lup, mielul e miel; Fiecare-și poartă ”crucea”, Ca la voi, dar nu la fel. Neamuri, rase, genuri, forme, Cu destin încă nescris, Avem în ”onestitate”, ”Nealterate”-n gând proscris. Sunt normale, cu năravuri, ”Otova” pe ”națiuni”, Dar nicicând, lupii, cu mieii, N-or să facă ”uniuni”. Dar, în rest, ați luat destule, De la noi, vizând ”puterea”, Inclusiv ”mila-alterată”, Ce nu simte nici durerea. … Ar mai fi de spus, vai, multe, Dar renunț… aud alt foc Și, ca cel deștept, cu-minte, Fac ce fac… o iau din loc.

Cine-s eu? N-are-a contează, Cum zic unii dintre noi; Am păscut la barieră, Și-am ajuns, adult, ca voi.