De ziua ta, din depărtare

Zilele își scurg ”plăcerea” În banalul ”bla-bla-bla”; Numai gândul mai ”grăiește”: ”La mulți ani, de ziua ta!” Doar ecoul depărtării Murmură încet: ”esc-esc!”; Unii-i spun că-i doar răspunsul La-ntrebarea: ”Mai trăiesc?” Grota timpului, golită, Îl îngână: ”dor-dor-dor!” Amintirile-s de vină, Sau doar suferințe-n ”cor”? Dar, oricum, ele-mpreună, Un ”tot intim” re-ntregesc, Ce se regăsește-n suflet, Ca un tainic: ”Te dor-esc!” *