Doar dragoste

-pt. o melodie-

Sfidam neantu-n clipe nesfârșite, Cu nopțile întinse-n ”răsărituri”, Și ne-odihneam, pe stelele-ndrăgite, Privirile, în dulcile-”asfințituri”, De patimi, împreună ”dezrobite”, Din lanțul rațiunilor ”zdrobite”. Ref. Eu te-am iubit, cum numai nebunia Înlocuiește-o floare, cu-n ”tablou” pictat, Și dă, realitatea vie, pură, Pe-o amintire demnă de uitat.

Azi ”frunzăresc” iubirea ca pe-o pradă, Și-ngrop amaru-ascuns prea des, în bragă, Căci am lăsat durerea să mă ”roadă, Și, rătăcind după ”plăcerea” vagă, Nu am permis, la nimeni, ca să vadă, Cât, tu mi-ai fost, și încă-mi ești, de dragă. Ref. *