Drujba ”sclavolnicului rât”

-jalea de dreptate-

Un antiromân După-o lungă perioadă, De pierdut timpul la slujbă, S-a ”trezit” că vrea, ”sclavonul”, Să-i zică, la muncă, ”drujbă”. -Dar-vai! zicem noi, cu spaimă… -Davai! zbiară el în rusă… Cere, zbir, și limba noastră, Ca să fie-n ”hățuri” pusă. Iar apoi, cu ”Hăis!”, ne-ndrumă-n Hoarda lor ”inteligentă”, Profitând că, la noi, mintea, În prea mulți, de-un timp, e-absentă. În limba lor, vor, și pe cruce Să schimbe nume de străbuni; Avem noroc, de sunt din piatră, Căci, de-s de lemn, ajung tăciuni. Iar după asta, ”drujba”-i gata, (treaba) ”Tăiate”-s rădăcini de neam Și, la copii, alt Moș, Gerilă, Va bate, de Crăciun, în geam. Iar de vei întreba, în ”slavă”, ”Ce” mama naibii au adus, Cu ”kak”, tu vei începe fraza, Ca stimă pentru-al lui ”produs”. De vrei și ”idiot” (a merge) în cizme, Și ”pași să faci”, așa cum ești, Poți ”pune” și de-o lumânare, La ”Libertatea din povești”.

Un românos/c/lav ”Aurît”, nu numa-n gură, Cu o minte ”șchiopătând”, ”Aburit” de ruși, vezi bune, Cugetă, parcă gândind. Semnele de întrebare, Nu și le mai pune-n cap, Căci, oricum, iar vorba aia, În ”nimic”, idei nu-ncap. Deci, convins că ce nu-i bine, Nu contează dacă-i rău, Spulberă cu-n ”Băi!…” tăcerea Și-o tiradă de ”sclavău”: -Libertatea e aproape Și din ”russărit” ea bate, Ca un ”vânt”, nu ca o bâtă, Ca o jale de dreptate. Și ca curvă serioasă, Ea se-oferă tuturor, Nu ca cea comunitară, C-un picior în viitor. Noi trăim un azi, nu-un mâine, Îngrădiți în legi străine, Dezgoliți de bunăstarea, Viciilor prea puține. Nu ne trebuie guverne, Să ne ”aia” cu slujbașii, Vrem să facem ce ne place, ”Lăsând” Domnului urmașii. Grija Lui, nu munca noastră, Îi va ține pe pământ, Și, de-i ia, la El, vezi bine, Nu le trebuie mormânt. -Neamul ”stins” nu cere ”oase” Îngropate, să-l ”păstreze”, Iar o țară-frate, poate, Una slabă, s-o ”vegheze”…

Și totuși, Un Român Unui megieș, ”muștarul” I-a ”sărit”, pe drept cuvânt, Că-i ”scula”, din morți, strămoșii, Și jignea ce-avea mai sfânt. Cam ”pilit”, uitând de Domnul, ”Terfelit”, de sclav, în gură, Ce știa, pe îndelete, I-a ”trântit”… ca-njurătură.

Și totuși, români … +/- 0…0+… *