După ușa Timpului

-popor ”pro slav it”-

După ușa timpului, Stă năpasta dacului,

Cu moartea la purtător, Ca cert falnic viitor,

Într-un optimism trucat, De minciună afectat,

Cu doruri ce dor și pier, Inclusiv de ”ducă”-n Cer,

Cu țel nepredestinat, Orișicum, cu ”viu” damnat,

Spre niciunde, cap de drum, Prin pustiul făcut scrum,

Progresând, în pas de rac, Și de șarpe… șșsstt… că tac,

Spre-un ”sfârșit-model”, prostiți, De străini-români ”cinstiți”,

Cu stomacul-minte plin, Pe care îi doare-n ”clin”,

C-un popor tăcut, ”făcut”, Rămâne fără ”trecut”,

Și-n ”prohodul-odă-slav”, ”Pro-slăv-it” e … dar ca sclav…