Floare-n Timp ”închis”

-cadoul- Cadou pentru tine, am rupt ieri o floare; Am pus-o în glastră, ”negând” că ea moare. Iubire, și apă, cu grijă am pus; La mine, cu milă, privea în ”apus”. Trăia doar în spațiul, acuma, ”închis”; Din ”timpul” ei liber, făcusem proscris.

Privea la mine-nlăcrimată, Și pură, și nevinovată, Fecioară într-un ”Timp de fier”, În care și speranțe pier. Cu viața-n cumpăna de ape, Ce o hrăneau, și-o ucideau, în parte, Ea își plecase trupul ofilit, Ca rugă către Cel Iubit. Nu eram eu, oricât, la ea, țineam; Asta simțeam, asta vedeam. Petale, în culori înamorate, Un zâmbet încercau, în șoapte. Înfiorată de durere, Ca o ființă care piere, Ea încerca vina-mi să scadă, Chiar de-o tratasem ca pe-o ”pradă”. Am vrut s-o țin doar mai aproape, O seară-ntreagă… și o noapte, Zdrobit de gândul c-o ”înstrăinez”, A doua zi, chiar la botez

C-apoi s-o-”nstrăinez”, urma… Iubirea-mi, viața i-o curma.

În Timp închis, cu ore numărate, Pomana Clipelor se-mparte, Și stinge, ca un vis schimbat la față, Suflarea ultimă de viață. Azi, să ofer, nu am decât cuvinte, Cu cald izvor, de suflet și de minte, Ca un omagiu pentru floarea mea, Ce-n glastră, cupa de otravă-o bea… *